Casa Gheorghe Tătărescu: Istorie, arhitectură și memorie politică într-o vilă interbelică transformată în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe strada Polonă, nr. 19, se înalță o vilă care, dincolo de zidurile sale bine proporționate și detaliile rafinate, păstrează amprenta complexă a unei epoci și a unei figuri politice relevante a secolului XX românesc. Casa Gheorghe Tătărescu nu este un simplu spațiu locativ, ci un martor tăcut – o arhivă vie ce poartă în sine lecțiile unei istorii tulburi, făurite între idealuri democratice, compromisuri politice și rupturi profunde. Astăzi, această reședință discretă, marcată de sobrietatea și restricția caracteristice elitei interbelice, a cunoscut o renaștere culturală sub numele de EkoGroup Vila, o transformare ce respectă și pune în valoare memoria și arhitectura sa originală, fără a ceda tentațiilor comerciale evidente sau rebrandingului superficial.

Casa Gheorghe Tătărescu: O vilă între istorie politică și continuitate culturală

Gheorghe Tătărescu, politician marcat de antagonismele și paradoxurile epocii interbelice, și-a găsit în această casă un refugiu atent dozaj al funcției publice și al intimității familiale. Mai mult decât un simplu loc de trai, vila reprezintă o prelungire a vieții sale, un spațiu în care rigurozitatea arhitecturală și detaliile artistice se unesc pentru a relata o poveste a puterii temperate și a gustului elevat. Azi, în forma sa restaurată și deschisă publicului sub numele de EkoGroup Vila, casa continuă să fie un reper cultural care împletește trecutul cu prezentul și rămâne o punte între elitele interbelice și societatea contemporană.

Gheorghe Tătărescu: omul și ecoul politic al epocii sale

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), prim-ministru al României în două mandate tumultoase (1934–1937 și 1939–1940), nu poate fi redusă la simpla etichetă de politician. Tătărescu a fost un jurist precoce, preocupat încă din tinerețe de reconstituirea credibilă a mecanismelor democratice în România, dezvăluind o viziune critică față de „minciuna electorală” și pledând pentru vot universal. În cadrul Partidului Național Liberal, el a sedimentat o reputație de administrator meticulos, în centrul unor dileme interne, între conservatorism și adaptare, care au definitor discursul politic al vremii. După ascensiunea lui la conducerea executivului, a navigat echilibrat între modernizare și autoritarism moderat, într-un joc delicat între puterea regală, partide și provocările iminente ale războiului mondial.

Casa Tătărescu: expresia restrânsă a unei puteri discret gestionate

În contrast izbitor cu monumentalitatea altor reședințe ale liderilor politici contemporani, casa de pe strada Polonă se distinge prin scara sa modestă, dar constrânsă sub o disciplină a proporțiilor și luminii. Biroul premierului, situat la entre-sol, cu un acces discret pe partea laterală uimeste prin sobrietatea sa, sfidând tentația grandilocvenței. Această configurație spațială este mai mult decât o alegere arhitecturală: ea este un simbol al unei etici a puterii, ce refuză exhibiția, preferând o funcționalitate privată care să nu domine viața familială. Grădina din spatele casei, retrasă de zgomotul urban, ale cărei terase și fântâni decupate cu grijă fac trimitere la Balcicul preferat de elite, întărește această relație atent calibrată între intimitate și reprezentare.

Exprimații arhitecturale și artistice: Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Lucrarea arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea marchează un moment definitoriu în arhitectura bucureșteană interbelică, dominată de un mix rafinat între influențe mediteraneene și elemente neoromânești. Vila poartă o semnătură vizuală care evită simetria rigidă, mizând pe un echilibru dinamic care reflectă nu doar gustul, ci și _valorile_ unei elite politice bine ancorate în tradiție și deschidere europeană. Prin portaluri cu accente moldovenești, coloane filiforme tratate individual, și mai ales prin șemineul creat de sculptorița Milița Pătrașcu – elevă a lui Constantin Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu –, casa devine un dialog artistic subtil între modernism și patrimoniul românesc.

Interiorul este o lecție de finețe: parchetul din stejar masiv, ușile atent lucrate și feroneria din alamă patinată conferă o identitate profundă, dar discretă, menținând un limbaj estetic coerent cu funcțiile și dimensiunile spațiului.

Arethia Tătărescu: „Doamna Gorjului” și catalizatorul cultural

În umbra vieții publice a prim-ministrului se profilează figura Arethiei Tătărescu, o prezență decisivă și discretă, dar încărcată de semnificații culturale. Implicată în susținerea artei și a binefacerii, Arethia a fost veriga esențială în menținerea coerenței între spiritul casei și valorile elitei interbelice. Relația ei cu Milița Pătrașcu și contribuția în reactivarea simbolică a ansamblului Brâncuși de la Târgu Jiu arată nu doar gustul, ci și o intenție firavă, dar pătrunzătoare de promovare a patrimoniului românesc autentic. Ea a vegheat ca proiectul arhitectural să evite marașul opulenței, păstrând o sobrietate și o continuitate culturală care devin astăzi lecturi valoroase pentru înțelegerea stilului locuințelor elitei politice.

Ruptura comunistă: izolare și degradare simbolică

După anul 1947, odată cu retragerea forțată și marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu, casa din Polonă intră într-o perioadă de anonimat și vulnerabilitate extremă. În logica comunistă, fostele reședințe ale elitei interbelice au fost considerate nu doar obiecte de proprietate, ci simboluri ale unei lumi „vinovate” care trebuia neutralizată. Deși clădirea a fost ferită de demolări radicale, manipulările funcționale și reparațiile neglijente au afectat neiertător integritatea materială și semnificația spațiului. Lipsa unei voci care să povestească house-ul a consolidat o tăcere ce echivala cu uitarea, iar grădina și finisajele originale au suferit o degradare lentă, dar ireversibilă în multe aspecte.

Numai eliberarea și decesul lui Tătărescu în anii ’50 nu au redat nici demnitatea, nici memoria necesară pentru a proteja această casă de discreția greu justificabilă a regimului.

Transformările postcomuniste: controverse, erori și tentative de restabilire

Perioada de după 1989 a deschis o nouă etapă, marcată de un paradox dificil: otrăvirea patrimoniului și simultan reactivarea memoriei. Casa Gheorghe Tătărescu a trecut prin încercări ce au generat dezbateri aprinse, mai ales după preluarea sa de către Dinu Patriciu, a cărui intervenție asupra interioarelor a fost semnificativă și criticată dur tocmai de profesioniștii care recunoșteau valoarea arhitecturală originară. Această decuplare între statut profesional și modul efectiv de tratare a monumentului a tensionat discursul despre patrimoniu și a invitat la o reflecție profundă asupra raportului dintre moștenire și contemporaneitate.

În aceeași perioadă, funcționarea ca restaurant de lux a introdus o dimensiune simbolică neprielnică, transformând un spațiu cu o istorie complexă într-un decor al consumului, ceea ce a stârnit reacții viguroase în rândul publicului cultivat. Ulterior, intervențiile mai temperate și revenirea la proiectul Zaharia–Giurgea au marcat o readucere măsurată a sensului arhitectural, consolidând o memorie profesională ce părea aproape pierdută.

EkoGroup Vila astăzi: spațiu cultural al continuității și memoriei

În forma sa actuală, sub denumirea de EkoGroup Vila, casa de pe strada Polonă devine un spațiu cultural care asumă responsabilitatea păstrării și transmiterii memoriei arhitecturale și politice. Numele acestei identități nu șterge istoricul, ci îl înscrie într-un discurs contemporan, în care trecutul și prezentul dizolvă tensiunea rupturilor printr-o comunicare credibilă și controlată.

Accesul restricționat, pe bază de bilete disponibile prin platforma iabilet.ro, și funcționarea ca un spațiu cultural validat pun în lumină angajamentul față de o relație respectuoasă cu patrimoniul. Vizitatorul este astfel invitat să parcurgă o istorie complexă, să intre în spațiul în care deciziile pentru întreaga țară s-au croșetat modest, dar cu o ambiție discretă de durabilitate simbolică, și să contemple frumusețea unei vile în care fiecare element, de la șemineul semnat de Milița Pătrașcu până la feroneria din alamă, dialoghează cu o epocă ce rămâne tema unei reflecții profunde.

Mixul arhitectural: mediteranean și neoromânesc într-o construcție bine proporționată
Biroul premierului: un spațiu mic și discret, simbol al reținerii față de puterea ostentativă
Rolul Arethiei Tătărescu: implicare culturală și echilibru estetic
Degradarea comunistă: pierderea sensului și utilizări improprii
Controverse post-1989: intervenții neadecvate și readucerea la valorile originale
Prezentul: EkoGroup Vila, ca spațiu cultural care nu neagă istoria, ci o păstrează

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

Who was Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as Prime Minister of Romania during the interwar and immediate postwar periods. As a central figure of the National Liberal Party, his tenure was marked by both efforts of administrative modernization and controversial compromises affecting parliamentary democracy.
Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
No. Gheorghe Tătărescu, the politician, is distinct from Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), the 19th-century Romanian painter. They are separate individuals from different historical eras.
What architectural style defines Casa Tătărescu?
Casa Tătărescu expresses a synthesis of Mediterranean influences with Neo-Romanian style, evident in its portal designs, column details, and spatial organization. The design was developed by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea.
What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
Arethia Tătărescu was fundamental in supervising the project to ensure it reflected family values of sobriety and cultural cohesion, supporting artistic collaborations such as with sculptor Milița Pătrașcu and cultural causes like the Târgu Jiu Brâncuși ensemble.
What is the function of the building today?
Today, Casa Tătărescu serves as a controlled-access cultural space named EkoGroup Vila, which preserves the historical and architectural integrity of the villa and offers public access through organized events and programs.

Casa Gheorghe Tătărescu nu este un simplu vestigiu, ci un spațiu în care memoria politică și cultura arhitecturală își întâlnesc provocările contemporane. Invităm astfel cititorii să pătrundă în această vilă mediteraneană, să asculte ecourile întâlnirilor dintre elitele interbelice și să perceapă subtilitatea unei istorii ce se deschide practic, nu schematic. Aceasta este o șansă de a trăi o experiență în care arhitectura se contopește cu memoria, iar spațiul devine, din nou, un actor al prezentului responsabil.

Pentru a explora în detaliu această poveste și programul actual, contactează echipa EkoGroup Vila și descoperă posibilitățile de programare și vizite private într-un cadru istoric rar păstrat și restaurat cu o grijă remarcabilă.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.